ESTOMPÁ estompez vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor; p. ext. a atenua a diminua a slabi (intensitatea unei culori sau a unor contururi). Adina Buhush ishi potrivea palaria in fatza oglinzii estompa cu puful roshul din pometzii obrajilor. C. PETRESCU O. P. II 216. Fumul... se destrama la fiece deschidere de usha estompind figurile shi liniile k intrun vis. ANGHEL PR. 190. ◊ Fig. [Scriitorii] trebuie sa combata cu intransigentza influentzele ideologiei dushmane care cauta sa estompeze conflictele din realitate. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 300 2/6.