eshafodaj sn [At: BALCESCU M. V. 20 / V: ~agiu / Pl: ~e / E: fr échafaudage] 1 Constructzie provizorie din metal sau lemn care sustzine o platforma cu materiale instalatzii muncitori etc. in timpul construirii sau a repararii unei cladiri. 2 (Rar) Eshafod. 3 (Rar) Schelet de metal in forma de pod care se monteaza calea ferata. 4 (Fig) Ansamblu de idei pe baza carora se alcatuieshte o teorie o ipoteza Si: (rar) eshafodare (2). 5 (Pex) Mod de alcatuire a unei opere literare Si: structura schitza schema plan. 6 (Rar) Ingramadire de obiecte de acelashi fel ashezate unele peste altele.