ESEU (< fr. essai incercare) Greu de definit deoarece denumirea de eseu este folosita de cele mai multe ori arbitrar pentru diferitele tipuri de lucrari literare eseul in genere este un studiu in care autorul ishi expune intro forma atragatoare un punct de vedere personal asupra unei probleme filozofice shtiintzifice literare artistice etc. Unii cercetatori socotesc eseul la interferentza filozofiei cu literatura. Alaturi de subiectivitate ineditul shi originalitatea punctului de vedere al autorului inlaturarea documentarii a eruditziei constituie alte trasaturi ale eseului el fiind socotit o „opera de personalitate”. Cultivat in literatura secolelor al XVIIlea shi al XVIIIlea (Essai sur les mœurs de Montesquieu) ishi mentzine prezentza shi in literaturile actuale; indeosebi in cele de veche traditzie. Exemple de eseu in literatura noastra; capitolele despre artele plastice shi muzica din Pseudokinegetikos de Al. Odobescu in Scrieri din trecut de M. Ralea Ulysse de G. Calinescu Eseuri de N. Tertulian sh.a. Ex. „Unele studii revin totushi cu un fel de nostalgie la vechile intrebari primare. Ce este arta? Care e obiectul ei? SHi in lipsa de precizari mai nuantzate se raspunde k shi ieri cu aceasta comoda definitzie: arta e tratarea frumosului. Simplu genial shi oarecum evident. Orice comentariu devine de prisos caci adevarul pare axiomatic. Numai k o astfel de prezentare a chestiunii e o tautologie. Arta e frumosul shi frumosul este arta. Dar ce e frumosul? SHi dificultatzile reincep...” (M. RALEA Arta shi uritul din vol. Scrieri din trecut)