ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. A însoți un deținut, pentru a-l împiedica să evadeze. Al doilea convoi de prizonieri de la Plevna – escortat de trei companii din regimentul al treisprezecelea de dorobanți și de două escadroane de călărași – porni la 2 decemvrie spre țară. SADOVEANU, O. VI 123. ♦ A însoți o persoană care deține un post înalt, pentru a o păzi. ♦ (Despre nave și avioane militare) A însoți (în timp de război) vapoare de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).