epuráre s. f. Indepartare dintrun post din cauze socialpolitice ◊ „Epurare mascata. In prezent in organigrama guvernului exista 424 posturi. Recent au fost desfiintzate un numar de 128 de posturi epurarea fiind mascata sub pretextul reducerii cheltuielilor bugetare.” R.l. 8 IX 93 p. 3. ◊ „Modelul «marilor epurari» staliniste de la sfarshitul deceniului 4 la obsedat pe Nicolae Ceaushescu [...]” Sf.pol. 7/93 p. 19. ◊ „Stoparea epurarilor pe criterii politice” Ev.z. 27 I 97 p. 4 (formal din fr. épuration; DEX alte sensuri; semnificatzia este mai veche dictzionarele iau dat insa alte sensuri unele potrivite ideologiei comuniste)