Definiția cu ID-ul 1089304:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epicarp sn [At: CAIET, 82r/15 / V: (înv) ~piu / Pl: ~uri, (înv) ~i, ~e / E: fr épicarpe, it epicarpio, cf ngr επικαρπιος] Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante Si: exocarp, pieliță.