engolpion sn [At: (a. 1589), cf. D. BOGDAN, GL. 61 / V: (îvr) encol~, encolpiu (Pl: ~ie), (nob) ~golf (Pl: ~uri), ~golp, (înv) ~piu (A și: ~piu; Pl: ~uri) sn / A și: ~pion / P: ~pi-on / Pl: ~uri / E: ngr ἐνκόλπιον] 1 (Înv) Iconiță sfințită purtată de creștini la gât Si: medalion, panaghie. 2 (Spc) Icoană lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț purtată la gât de arhierei Si: medalion,panaghie. 3 (Rel; îvr) Bucată pătrată de pânză de in, brodată, ornamentată cu pietre prețioase, care se fixează cu lănțișoare de aur pe pieptul tunicii purtate de preoții evrei în timpul slujbei religioase. modificată