emfiteoză sf [At: COSTINESCU / V: ~euză / P: ~te-o~ / Pl: ~e / E: fr emphytéose, lat emphyteusis, ngr εμφνῖενσις] Contract pe termen lung care conferă celui care ia o proprietate în arendă sau cu chirie dreptul de ipotecă, de arendă, de transmitere la moștenitori etc. Si: arendă, chirie, embatic (1).^[1]

EMFITEÓZĂ s.f. Contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată. [Pron. -te-o-. / < fr. emphytéose, cf. lat., gr. emphyteusis].

EMFITEÓZĂ s. f. contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată. (< fr. emphytéose)

emfiteoză f. contract pe termen lung (chiar până la 99 de ani).

emfiteuză sf vz emfiteoză

*enfitéuză f., pl. e (vgr. emphýteusis, plantare, adică „arendare așa de lungă, în cît poțĭ planta și aștepta pînă cînd pomiĭ vor rodi”). Contract pin care se cedează altuĭa pe tot-de-a-una saŭ pe mult timp o moșie cu condițiunea de a plăti anual o sumă anumită (embatic).

emfiteóză (-te-o-) s. f., g.-d. art. emfiteózei; pl. emfiteóze

emfiteóză s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. emfiteózei; pl. emfiteóze

EMFITEÓZĂ s. v. embatic.

EMFITEOZĂ s. embatic, (înv., în Mold.) bezmăn. (~ este o arendă pe termen foarte lung.)