EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.

embatic sn [At: CAT. MAN. I, 579 / V: (rar) ~tichi, ~tichiu (A și: (rar) ~tichiu), ~iciu, emvatichiu, ib~, im~ / A și: ~batic / Pl: ~uri și (rar) ~ice / E: ngr εμβατιχιου] (Grî; iuz) 1 Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. 2 Redevență anuală care se dădea pentru dreptul de uzufruct al unui imobil. 3 (Pex) Dobândă. 4 (Rar) Impozit. 5 Taxă anuală pe care o plăteau preoții autorității superioare bisericești pentru dreptul de exercitare a profesiunii. corectată

EMBATÍC, embaticuri, s. n. Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.

EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Învechit, în feudalism) Formă de arendare a unei proprietăți pe timp lung, la expirarea căruia arendașul cîștiga drepturile de proprietate.

embatic n. arendare pe mulți ani, emfiteoză. [Gr. mod.].

embatíc n., pl. urĭ (ngr. envatikí [embatiki], bir anual). Bezmăn, enfiteuză.

batíc² sn vz embatic

embatichi sn vz embatic

embatichiu sn vz embatic

embaticiu sn vz embatic

emvatichiu sn vz embatic

ibatic sn vz embatic

embatíc (înv.) s. n., pl. embatícuri

embatíc s. n., pl. embatícuri

embatic, -curi.

EMBATÍC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numea ~.)

EMBATIC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numește ~.)

embatíc (embatícuri), s. n. – Emfiteoză. – Mr. embatiche. Ngr. έμβατιϰόν (Gáldi 177). Sec. XVIII. – Der. embaticar, adj.; embaticar, s. m.

batichi Găsim la Udrescu cuvîntul batichi „arendă”, cu varianta embatic. Pare simplu de spus ca e același cu embatic, inserat în dicționarele noastre și explicat de TDRG și Ciorănescu prin gr. ἐμβατιϰόν (δίϰιον); Scriban notează gr. ἐνβατίϰι și ἐμβατιϰόν, iar DLRM, ἐμβατιϰιον, forme care explică, în ce privește finala, varianta citată de Udrescu. Dar cum a dispărut silaba inițială? Presupun că a fost confundată cu prepoziția ἐν „în”, care a fost tradusă, astfel că s-a zis în batichi în loc de embatichi.

EMBATÍC (< ngr.) s. n. (În trecut) Arendarea unui teren pe termen foarte lung, până la 99 de ani, în intervalul căruia arendașul se bucura de dreptul de posesiune deplină a terenului; emfiteoză.