EMANCIPÁ emancipez vb. I. 1. Refl. A se desprinde a se elibera a nu mai depinde (de ceva sau de cineva) ashi cishtiga independentza; a se elibera din iobagie din sherbie. Iorgu se emancipase de fratesau Costache shi locuia singur. CARAGIALE O. III 12. ◊ Tranz. Le vinduse citeva sute de pogoane de pamint... din dorintza de ai emancipa shi in acelashi timp dea se emancipa shi el de dinshii. REBREANU R. I 54. Sa emancipeze dar poezia pe femeie. BOLLIAC O. 44. ♦ (Despre copii shi adolescentzi) Ashi lua unele libertatzi nepotrivite pentru virsta sa. 2. Tranz. (Jur.; invechit) A scoate un minor de sub tutela parinteasca sau a tutorelui shi ai acorda o parte din drepturile unui major inainte de a ajunge la majorat.