ELIMINÁ elímin vb. I. Tranz. A indeparta a inlatura a exclude dintrun tot dintrun ansamblu. Organismul elimina toxinele. ▭ Datorita respiratziei... singele poate absorbi fara intrerupere cantitatzi mereu noi de oxigen shi poate elimina in aerul inconjurator bioxidul de carbon acumulat in el. ANATOMIA 66. ♦ (In invatzamint) A da afara din shcoala. Vei fi eliminat din shcoala. Imediat voi supune cazul dumitale conferintzei profesorale. SADOVEANU N. F. 145.