el (ei) pron. Pronume personal de pers. 3 sing. m.; tzine locul persoanei despre care se vorbeshte. Mr. el megl. ĭel istr. ĭe. Lat. ĭlle (Diez I 161; Pushcariu 764; CandreaDens. 531; REW 4266) prin intermediul unei forme vulgare *ĭllus; cf. it. el ello egli fr. il sp. port. él. Gen. lui < ĭlluĭ (pl. lor < ĭllōrum) dat. i < ĭllĭ (pl. le < ĭllis) acuz. l < ĭllum nom. pl. ei < ĭlli. Vocala initziala are k aproape toate e initziale un timbru ushor palatal; ar fi insa o gresheala sa fie transcrisa ie cum face Scriban. Lui se foloseshte shi k art. propriu al gen. la nume proprii (vulg. lu) shi prin extindere incorecta la mai multe substantive comune care desemneaza persoane. Acuz. l in pozitzie tare a primit un i protetic (› il) care apare numai in textele de la 1630 la 1650 (Gazdaru 30).