educare sf [At: ROMANUL (1857) nr. 3 3³/₅₈ / E: educa] 1 (Proces de) influentzare sistematica (shi in cadru organizat) a formarii shi dezvoltarii insushirilor intelectuale morale fizice etc. ale copiilor ale tineretului ale oamenilor sau ale colectivitatzilor umane Si: educatzie (1). 2 Dirijare a dezvoltarii unor insushiri sufleteshti morale artistice etc. intro anumita directzie Si: deprindere obishnuire.