EDUCÁ edúc vb. I. Tranz. A influentza in mod intentzionat sistematic shi organizat dezvoltarea intelectuala morala shi fizica a copiilor shi tineretului; a da creshtere a creshte. Invatzatorul trebuie sa educe pe elevi in spiritul patriotismului socialist shi al internatzionalismului proletar in spiritul luptei impotriva dushmanilor interni shi externi ai regimului de democratzie populara. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 459. Educindui pe elevii sai in spiritul iubirii inflacarate pentru patrie in spiritul muncii in spiritul pacii Makarenko a respins pacifismul inactiv verbal demobilizator. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 340 5/6. Tinerele generatziuni care le trec prin mina cind vor deveni cetatzeni vor fi perfect educate shi solid instruite shi vor face fala natziunii. CARAGIALE O. II 173. ♦ A ajuta pe cineva sa dobindeasca un nivel mai inalt de cunoshtintze (in domeniul profesional ideologic cultural). Organizatziile de partid trebuie sa educe membrii de partid astfel incit sa asigure rolul de avangarda al comunishtilor in toate actziunile initziate de partid. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 504.