edifíciu sn [At: HELIADE, D. J. 144/14 / V: (înv) ~íțiu, ~fíț / P: ~ciu / Pl: ~ii, (înv) ~íce, ~ri / E: fr édifice, lat aedificium] 1 Clădire mare (adăpostind o instituție). 2 Construcție impunătoare care adăpostește o instituție. 3-5 (Pan; adesea fig) Ceea ce este construit, amplasat, combinat. 6 (Pan) Ansamblu vast sau complex. corectată