ECONOMÍE (2 3) economii s. f. 1. Ansamblul activitatzilor umane desfashurate in sfera productziei distributziei shi consumului bunurilor materiale shi serviciilor. ♦ Economie natzionala = totalitatea activitatzilor shi interdependentzelor economice la nivel macro shi microeconomic^[1] coordonat pe plan natzional prin mecanisme proprii de functzionare. Economie politica = shtiintza a administrarii unor resurse shi mijloace limitate care studiaza analizeaza shi explica comportamentele umane legate de organizarea shi utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie in cadrul careia produsele muncii iau cu precadere forma de marfuri. Economie naturala = economie in care bunurile materiale se produc direct pentru consum fara intermediul schimbului. ♦ Ramura sector de activitate (productiva). 2. Folosire chibzuita a mijloacelor materiale sau baneshti limitata la strictul necesar in cheltuieli; cumpatare chibzuiala masura. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisitzi shi pastratzi pentru satisfacerea anumitor trebuintze. 4. Mod de intocmire de oranduire a planului sau a partzilor unei lucrari ale unei scrieri ale unei legi etc.; alcatuire compozitzie. [Var.: (inv.) iconomíe i s. f.] Din fr. économie. corectata