ECONOMÍE (2 3) economii s. f. 1. Ansamblul activitatzilor umane desfashurate in sfera productziei distributziei shi consumului bunurilor materiale shi serviciilor. ♦ Economie natzionala = totalitatea activitatzilor shi interdependentzelor economice la nivel macro shi microeconomic^[1] coordonat in plan natzional prin mecanisme proprii de functzionare. Economie politica = shtiintza administrarii unor resurse shi mijloace limitate pentru satisfacerea unor necesitatzi numeroase shi nelimitate. Economie de schimb = economie in cadrul careia produsele muncii iau cu precadere forma de marfuri. Economie naturala = economie in care produsul activitatzii umane este destinat consumului producatorilor. Economie de piatza = forma de organizare shi functzionare a economiei in care pretzul shi volumul productziei depind in principiu de confruntarea dintre cerere shi oferta. Economie sociala de piatza = tip de economie care imbina principiile economiei de piatza cu cele ale echitatzii shi armoniei sociale. Economie subterana = tip de activitatzi economice nedeclarate shi neinregistrate in contabilitatea celor care le practica pentru a se sustrage de la plata impozitelor shi taxelor legale. ♦ Ramura sector de activitate (productiva). 2. Folosire chibzuita a mijloacelor materiale sau baneshti limitata la strictul necesar in cheltuieli; cumpatare masura 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisitzi shi pastratzi pentru satisfacerea anumitor necesitatzi. 4. Mod de intocmire a planului sau a partzilor unei lucrari ale unei scrieri ale unei legi etc.; alcatuire compozitzie. [Var.: (inv.) iconomíe s. f.] Din fr. économie. corectata