ECONOMÍE (< fr. lat.) s. f. 1. Ansamblul activitatzilor umane desfashurate in sfera productziei distributziei shi consumului bunurilor materiale shi serviciilor. ♦ Activitate fundamentala a societatzii desfashurata in scopul satisfacerii necesitatzilor umane de bunuri shi servicii. ◊ E. naturala = tip de e. in care produsul activitatzii umane este destinat in totalitate consumului producatorilor. ◊ E. de schimb = tip de e. in care rezultatele activitatzii umane sunt destinate schimbului peitzei (e. de piatza) constituind genul de e. care a marcat progresul societatzii. In epoca moderna activitatea economica desfashurata in cadrul unei e. de piatza care bazanduse pe proprietatea privata face posibila libertatea de actziune shi initziativa atesta faptul (subliniat de economishti shi teoreticieni chiar predecesori ai lui A. Smith) k interesul general este determinat in mod spontan de „jocul liber” al intereselor particulare. E. de piatza este motivata shi „condusa” de concurentza („mana invizibila a pietzei”) care determina utilizarea ratzionala a resurselor umane shi materiale prin eliminarea oricarei risipe permitzand consumatorilor sashi exprime diferitele optziuni in favoarea lor iar fortzele economice sa le asigure coerentza eficacitatea shi echilibrul activitatzilor economice. Dintre acestea cele mai importante sunt: constrangerile tehnice de productzie impuse in orice societate sau perioada indiferent de ideologiile politice dominante la un moment dat; diviziunea muncii care asigura eficientza utilizarii resurselor materiale shi umane a organizarii economice shi sociale la nivel global sectorial etc.; echilibrul financiar care in esentza semnifica imposibilitatea efectuarii unor cheltuieli care depashesc veniturile obtzinute anterior. ◊ E. sociala de schimb = concept specific doctrinei creshtindemocrate conform careia criteriul economic este considerat la fel de important k cel social; se concretizeaza prin adoptarea unei politici economice care sa asigure sprijinirea efectiva a categoriilor sociale defavorizate prin acordarea unei protectzii sociale adecvate din partea statului concomitent cu respectarea legilor e. de piatza shi a principiului subsidiaritatzii deciziilor in sfera economicului shi socialului. ◊ E. liberala = tip de e. de piatza specific doctrinei liberale caracterizat prin limitarea interventziei statului in sfera economicului shi promovarea unei libertatzi neingradite dar in limitele legalitatzii in ceea ce priveshte initziativa shi activitatea economica. ◊ E. dirijata (planificata) = tip de e. bazata pe proprietatea de stat in care activitatzile economice se desfashoara conform unei planificari centralizate adoptate la niveluri superioare de decizie. ◊ E. natzionala = ansamblul activitatzilor shi interdependentzelor economice la nivel macro shi microeconomic coordonat in plan natzional prin mecanisme proprii de functzionare. ◊ E. mondiala = totalitatea economiilor natzionale shi a interdependentzelor stabilite intre ele k o consecintza a cadrului juridic shi institutzional shi internatzional shi a mecanismelor economice. 2. E. politica (shtiintza politica) = shtiintza administrarii unor resurse shi mijloace limitate pentru satisfacerea unor necesitatzi numeroase shi nelimitate; studiaza analizeaza shi explica comportamentele umane legate de organizarea shi utilizarea acestor resurse precum shi modalitatzile de realizare a acestora. Elemente de teorie economica au existat inca din Antic. dar fundamentarea e.p. moderne este opera shcolii clasice engleze (A. Smith S. Ricardo sh.a.). Deshi in evolutzia sa shtiintza economica a avut mai multe variante teoretice shi practice teoria economica poate fi grupata in urmatoarele mari conceptzii carora le corespund tipuri de analiza fundamental diferite: shcoala clasica (sec. 18 pana la 1870) marxismul (a doua jumatate a sec. 19) neoclasicismul (din 1870 pana in prezent) keynesismul (deceniile 48 ale sec. 20). 3. Chibzuintza cumpatare. ◊ E. la scara = reducerea costurilor de productzie concomitent shi corelat cu dezvoltarea intreprinderii. 4. Suma de bani sau cantitate de bunuri care se economiseshte. 5. Economia protectziei mediului = disciplina de granitza intre economie shi ecologie care studiaza repartitzia in biosfera a resurselor naturale precum shi utilizarea lor in concordantza cu mentzinerea echilibrului ecologic.