ECONOMÍE s. f. 1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente intro anumita oranduire sociala determinate de stadiul de dezvoltare a fortzelor de productzie shi a relatziilor de productzie. ◊ totalitatea relatziilor de productzie care constituie cadrul desfashurarii muncii sociale. ♦ ~ de piatza = forma de organizare shi functzionare a economiei in care oamenii ishi desfashoara activitatea in mod liber autonom shi eficient. ◊ ramura sector de activitate productiva. ◊ gospodarire. 2. shtiintza care se ocupa cu studiul economiei (1). ♦ ~ politica = shtiintza sociala care studiaza legile productziei sociale ale repartitziei shi schimbului bunurilor materiale specifice diferitelor oranduiri sociale in succesiunea lor istorica. 3. chibzuintza cumpatare (in cheltuieli). 4. (pl.) rezerva de bani: bani agonisitzi. 5. alcatuire compozitzie a planului unei lucrari a tratarii unei chestiuni etc. (< fr. économie lat. oeconomia gr. oikonomia)