eclipsá [At: AMFILOHIE, G. F. 117^r/4 / V: (înv) ~sí, (îvr) ~isá / Pzi: ~séz, (îvr) eclíps, 3 (îvr) ~să, Cj (îvr) să ~se / E: fr éclipser] 1 vt A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 vr (Fam) A se face nevăzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 vr (Fig) A rămâne în umbră.