ECHIVALÉNT s. n. (cf. fr. équivalent lat. aequivalens): cuvant sau locutziune cu valoare morfologica cu semnificatzie lexicala shi cu functzie sintactica asemanatoare cu aceea a unui alt cuvant sau cu aceea a unei alte locutziuni. Se poate vorbi astfel despre un e. morfologic lexical sinonimic shi sintactic al unui cuvant sau al unei locutziuni: substantivul regret poate fi e. morfologic lexical sinonimic shi sintactic al substantivului caintza sau al locutziunii substantivale parere de rau; de asemenea verbul a observa poate fi e. morfologic lexical sinonimic shi sintactic al verbelor a remarca a constata sau al locutziunii verbale a baga de seama etc. ◊ ~ únic: e. al unei locutziuni reprezentat printrun singur cuvant. Astfel: verbul a fugi este e. unic al locutziunii verbale a o lua la sanatoasa; substantivul necaz este e. unic al locutziunii substantivale bataie de cap; adjectivul valoros este e. unic al locutziunii adjectivale de valoare; pronumele ceva este e. unic al locutziunii pronominale cine shtie ce; adverbul apoi este e. unic al locutziunii adverbiale pe urma; prepozitzia cu este e. unic al locutziunii prepozitzionale impreuna cu; conjunctzia pana este e. unic al locutziunii conjunctzionale pana ce etc.