Definitzia cu ID-ul 444845:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
eá (éle) pron. Pronume personal de pers. 3 sing. f.; tzine locul persoanei despre care se vorbeshte. Mr. ea ia megl. ea istr. io. Lat. ĭlla (Pushcariu 764; REW 4266). Pl. ele < ĭllae gen. ei < ĭllaei (pl. lor < ĭllorum) acuz. o < *eaua < ĭllam. Cf. el iele.