DĂNȚUITÓR, -OÁRE dănțuitori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Dansator. Renumele minunatei dănțuitoare zburase peste orașele Ahaiei și ajunsese pînă în capitala lumii. GALACTION, O. I 425. ◊ (Adjectival) Perechile dănțuitoare alunecă în valuri de voluptate pe parchetul de oglindă. GALACTION, O. I 395. În ploaie de confetti saltă Părechile dănțuitoare. TOPÎRCEANU, B. 66.