DUREÁ pers. 3 doáre vb. II. Tranz. 1. A face sa simta o suferintza fizica. ◊ Expr. A atinge pe cineva undel doare = a spune cuiva in mod intentzionat ceva neplacut suparator dureros; a aduce in discutzie un subiect neplacut pentru interlocutor. ♦ (Despre partzi ale corpului rani lovituri) A produce cuiva o suferintza fizica. ◊ Expr. Al durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = ai parea (cuiva) rau a fi mahnit. Nul doare (nici) capul sau nici capul nul doare = nu se sinchiseshte nui pasa putzin i pasa. 2. Fig. A produce cuiva o suferintza morala; a mahni a intrista. Lat. dolere.