dureá (dor durére) vb. A chinui a face rau. Mr. dor duruta dureare megl. doari istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac I 78; Pushcariu 543; CandreaDens. 525; REW 2721) cf. it. dolere (mil. dori) prov. sp. doler v. fr. doloir port. doer. Cuvint general folosit (ALR I 139). Der. durere s. f. (chin suferintza) cf. SHeineanu Semasiol. 186; duroare s. f. (inv. durere; inv. reumatism) din lat. dǒlōrem (Pushcariu 562; REW 2724) cuvint care supravietzuieshte in mr.; dureros adj. (care provoaca durere) de la durere cu suf. os (dupa Pushcariu 553 shi REW 2725 din lat. dǒlorosus al carui rezultat normal dururos a disparut dar apare in sec. XVII shi in mr.); indurera vb. (a intrista a mihni a produce durere).