durea vt(a) [At: PSALT. 324/13 / V: dor~ / Pzi: 3 doare / E: ml dolere] 1 (Inv; d. persoane) A avea dureri. 2 (Inv; pex; d. persoane) A suferi. 3 (Inv; d. persoane) A face sa simta o durere fizica. 4 (Inv; d. persoane) A fi suparat de (sau din cauza). 5 (In poezie; adesea complinit de „cu”) A mahni pe cineva cu ceva. 67 A face sa resimta o durere fizica sau morala. 8 (Ie) A atinge (sau a lovi) pe cineva (pe) undel ~ A spune cuiva intentzionat ceva neplacut. 9 (Iae) A aduce in discutzie un subiect neplacut pentru interlocutor. 1011 A resimtzi o durere fizica (sau morala). 12 (D. partzi ale corpului rani lovituri etc.) A produce cuiva o suferintza fizica. 13 (Ie) Nul doare nici capul (sau Nici capul nul doare) A nui pasa de ceva. 14 (Complinit cu in inima in suflet) A compatimi pe cineva. 15 Ai parea rau de ceva. 16 A se interesa (de sau pentru sau dupa ceva sau cineva). 17 (Ie) Al durea (pe cineva) inima (sau sufletul gandul) A fi mahnit.