DURDUÍ pers. 3 dúrduie vb. IV. Intranz. A dudui. Mindrea avea cal bun shi durduia pamintul subt el. SANDUALDEA U. P. 96. Durduind soseau calarii k un zid inalt de sulitzi. EMINESCU O. I 148. Trasura noastra se auzea durduind... pe petrishul piraielor. ALECSANDRI C. 33. ♦ Tranz. A face sa duduie a zgudui a cutremura. Tunurile bubuiau unul dupa altul zbucnind fulgerator de repede durduind ferecaturile cupolei cutremurind vazduhul. SANDUALDEA U. P. 137.