DURÁ² durez vb. I. Tranz. 1. A construi a cladi a zidi (constructzii trainice). Am gasit stuh nalt shi voinic. Am durat perdele k pe trei ierni. SADOVEANU B. 59. In smircuri ishi durau castorii zagazuri de lemn shi lacuri ciudate cu un meshteshug shi o iscusintza la care inca oamenii timpului nu ajunsesera. C. PETRESCU R. DR. 48. Pentru a nu razletzi feciorii de pe linga sine mai dura inca doua case. CREANGA P. 3. Multzi durara dupa vremuri peste Dunare vrun pod Deau trecut cu spaima lumii shi multzime de norod. EMINESCU O. I 147. ◊ (Poetic) Forfota popasului nu mai avea alean; soarele luminind toata slava dura puntzi de foc peste vaduri inalbastrea intunecimile codrilor. CAMILAR T. 173. Venea din cer pe cimp amurgul... De pe inaltul unui munte Dura din umbra shi lumina in drum o minunata punte. GOGA C. P. 10. Luna... din tzarm in tzarm dureaza o carare de vapaie. EMINESCU O. I 154. ◊ Fig. Din sarmana noastra viatza am dura roman intreg. EMINESCU O. I 157. (Refl.) Sa durat intre mine shi batrin o prietinie la catarama. SADOVEANU O. VII 295. 2. (Cu privire la stoguri clai etc.) A face a asheza a cladi. Legau snopii durau claile. CAMILAR N. II 394. Altzii carau altzii durau girezi. CREANGA P. 158. 3. (Cu privire la obiecte) A fauri a face. Hai cu mine in padure sami durezi o cirja noua de alun. ALECSANDRI T. I 393. Baditza la chip frumos Fan padurea cea din dos Cai gasi un paltinel Sa durezi luntre din el SHii gasi doua nuiele Sa durezi visle din ele. id. P. P. 51. 4. (Cu privire la foc) A face a aprinde. In mijlocul poienii feciorii lui Fedelesh durara un foc dea mai mare dragul. SADOVEANU O. I 127.