DÚRA¹ interj. (Uneori cu r repetat) Onomatopee care reda zgomotul produs de un lucru care se rostogoleshte sau se invirteshte repede. Impodobesc frumos o carutza neunsa de cind lumea... shi asha fara veste numai ce auzi dura! la usha tinzii. SEVASTOS N. 317. ◊ Loc. adv. (De obicei in legatura cu verbe de mishcare) Dea dura = dea rostogolul dea berbeleacul rostogolinduse. O caisa pica din caisul care navalise in cerdac shi veni dea dura prin tinda pina in dreptul lui Popa Tonea. GALACTION O. I 190. Gros batrin shi indesat cum era ai fi zis k mai degraba se da dea dura decit k alearga. HOGASH DR. II 87. Nu shtiu cum i cade un urs mare [de mamaliga] din sin shi dea dura prin clasa. CREANGA A. 77. SHi capul i retezea Capul dea dura sarea Singele bolborosea. ALECSANDRI P. P. 89. ◊ Expr. (In forma dur) Dur in jos dur in sus sau dur la deal dur la vale sau dur in car dur in carutza sau dur incoace dur incolo exprima o mishcare continua sau un schimb de vorbe continuu o ezitare o chibzuire indelungata. Ce sa faca ce sa dreaga dur in jos shi dur in sus... Hotari sa vinda totul. CONTEMPORANUL VI_II 255. In sfirshit dur la deal dur la vale unul mai da altul mai lasa shi Prepeleac marita capra! CREANGA P. 43. Varianta: (in expr.) dur interj.