Definitzia cu ID-ul 444827:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dur (dúra) adj. Tare aspru. Lat. durus (sec. XIX). Der. dura vb. (a tzine a fi a dainui); duritate s. f. (tarie rezistentza); durabil adj. (care dureaza); durabilitate s. f. (trainicie rezistentza); durata s. f. (interval rastimp) din it. durata sau traducere din fr. durée.