dulamă sf [At: (a. 1536) CUV. D. BĂTR. I 238 / V: (înv) ~ma, dol~, dolană, doloa~ / Pl: ~me, (îvp) ~lămi^[1] / E: tc dolama] 1 (Înv) Haină de ceremonie purtată de domni și de boieri, din stofă scumpă, adesea împodobită cu blană și cu paftale. 2 Haină lungă, purtată în trecut de negustori, preoți, călugări etc. 3 Haină țărănească lungă (și îngălbenită), făcută din postav gros. 4 Năframă folosită ca basma.