DÚCE¹ duc vb. III. I. Tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva intrun anumit loc a lua ceva sau pe cineva dintrun loc shi al pune intraltul. ◊ Expr. A duce (pe cineva) la groapa = a conduce un mort la locul de inmormantare. 2. A lua pe cineva cu sine spre al conduce al indruma al introduce undeva; a conduce. ◊ Expr. A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = ai promite (cuiva) mereu ceva amanand indeplinirea promisiunii; a inshela (pe cineva) facandui promisiuni mincinoase. (Fam.) A duce (pe cineva) cu zaharelul (sau de nas cu cobza cu preshul) = a inshela a amagi (cu promisiuni mincinoase). A se lasa dus (de ganduri de visare etc.) = a se lasa cuprins copleshit de ganduri. Al duce pe cineva gandul (sau mintea capul) la ceva = ai veni cuiva ceva in minte; a se pricepe (sa faca ceva); a face ceva. ♦ Intranz. (Despre un drum) A conduce sau a ajunge intrun anumit loc a da in... ♦ Intranz. Fig. A avea drept rezultat. 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva. Duce lingura la gura. 4. A transmite veshti vorbe raspunsuri salutari etc. 5. Ashi petrece viatza zilele etc. intrun anumit fel; a trai. ◊ Expr. A o duce in... = a nu mai inceta cu... a o tzine in... A nu o (mai) duce (mult) = a nu mai avea mult de trait a fi pe moarte. 6. A indura a suporta a rabda a suferi. ◊ Expr. A duce grija (cuiva sau a ceva) = a) a fi ingrijorat sa nu (i) se intample ceva rau; b) a se interesa a se ocupa indeaproape (de cineva sau de ceva). A(i) duce dorul = a) ai fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva a simtzi lipsa unui lucru. 7. A purta razboaie lupte tratative etc. 8. A depune a presta o munca. ◊ Expr. A (o) duce la capat (sau la indeplinire la bun sfarshit) = a indeplini (in bune conditzii) ceva. 9. A trage a trasa linii. II. Refl. 1. A merge a se deplasa a se mishca a pleca undeva sau catre cineva. ◊ Expr. A se duce drept (sau intrun suflet glontz pushca intins) = a merge undeva repede fara ocol. (Pop.) A se duce dupa cineva = a se marita. A se tot duce = a merge fara incetare. A se duce cu Dumnezeu (sau in plata in shtirea lui Dumnezeu in plata Domnului) = a merge unde vrea unde poate oriunde. A se duce de rapa = a se prapadi a se distruge; a se cheltui; a decadea. Dutencolo! = exclamatzie prin care se exprima neincrederea fatza de ceea ce spune cineva. (In imprecatzii) Dute (sau ducase) dracului! (Substantivat) Dutevino = mishcare continua (shi intensa) incoace shi incolo. (Pop.) Ducase pe pustii = a) dracul; b) epilepsie. ♦ A colinda a cutreiera (fara tzinta). ♦ A pluti pe apa sau a zbura in aer. 2. (Despre veshti zvonuri etc.) A se raspandi a se imprashtia. 3. Fig. A trece; a disparea. 4. A muri; a se sfarshi. III. Intranz. A rezista la... Lat. ducere.