A DÚCE duc 1. tranz. 1) (obiecte fiintze) A cara dintrun loc in altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomotzie); a transporta. 2) (fiintze) A insotzi mergand alaturi sau din urma. ~ copilul la shcoala. ~ vitele la pascut. ◊ ~ pe cineva de nas (sau cu vorba cu zaharelul) a mintzi pe cineva amanand tot timpul indeplinirea unei promisiuni. Al ~ capul (sau mintea) a se pricepe. 3) (linii) A imprima pe o suprafatza plana; a trasa. ~ o perpendiculara. 4) (shtiri veshti informatzii) A comunica (printrun intermediar); a transmite. 5):~ dorul a) ai fi dor de cineva; b) a simtzi lipsa unui lucru. ~ grija a purta grija de; a avea raspundere pentru ceva sau cineva. ~ razboi lupte a lupta; a se razboi. ~ la capat (sau la bun sfarshit) a indeplini; a termina. ~ in ispita a face pe cineva sa savarsheasca fapte rele. 2. intranz. 1) (despre drumuri) A avea directzia; a conduce; a indrepta. SHoseaua duce la Chishinau. 2) (urmat de obicei de un circumstantzial de mod) A avea un anumit mod de trai; a trai. A o ~ bine. A o ~ tot intrun chef. ◊ A o ~ cu chiu cu vai (sau k vai de lume) a trai foarte greu. A no mai ~ mult a nu mai avea mult de trait; a fi pe patul de moarte. 3) A avea drept rezultat. Aceasta nu duce la ceva bun. /<lat. ducere