duc dus a dúce v. tr. (lat. duco dúcere it. durre fr. duire sp. ducir pg. duzir. V. aduc. Imperativu du! nu duce!). Port tzin: a duce steagu. Transport car: duc pine acasa trenu duce oamenĭ. Conduc intovarashesc: duc pe cineva pina acasa. V. intr. Rezist durez: duc mult. Duc de mina conduc tzinind de mina. Duc o viatza buna rea grea saŭ o duc bine raŭ greŭ traĭesc bine raŭ greŭ. O duc tot intr’un chef chefuiesc continuŭ. Duc lipsa de ceva imĭ lipseshte ceva. Duc ceva la bun sfirshit la capat termin bine. Duc la tavaleala rezist ostenelilor zdruncinaturilor. A te duce capu la ceva sa facĭ ceva a te pricepe la ceva. Duc (saŭ port) de nas pe cineva il duc il joc cum imĭ place mie. Dul! ĭal! indeparteazal! V. refl. Plec merg: ma duc in gradina la shcoala la Galatzĭ. Fig. Mor (adica ma duc pe cealalta lume). Ma duc pe jos 1) ma duc mergind pe picĭoare 2) ma duc pin partea de jos (de ex. in catu de jos). S’a dus vestea k de popa tuns s’a raspindit vestea grozav. Ducase pe pustiĭ numele popular al epilepsiiĭ al boaleĭ copiilor.