drum (drúmuri) s. n. 1. Cale de comunicatzie terestra strada shosea. 2. Calatorie traseu parcurs. Megl. drum. Gr. δρόμος direct (cf. sicil. drom calabr. dromu) sau prin intermediul sl. drumŭ (cf. bg. sb. cr. drum alb. dhrom). Filiera sl. era general admisa (Miklosich Fremdw. 8; Tiktin; Conev 81; Sandfeld 29; Pushcariu Dacor. VIII 283) shi pare posibila fara a fi necesara (cf. Murnu 19; Diculescu Elementele 420; Pushcariu Lr. 260; Rosetti II 67). Cuvintul sl. este rar astazi (Vasmer Gr. 54). Vocalismul din rom. sar putea explica prin forma ionica δροῦμος (Diculescu). Der. drumar s. m. (Trans. calator drumetz); drumash s. m.; drumator s. m. (Trans. drumetz); drumeag (var. drumeac) s. n. (carare); drumetz s. m. (Munt. calator); drumetzie s. f. (calatorie excursie); indruma vb. (a arata drumul a conduce; a calauzi a sfatui; refl. a se indrepta a o lua spre); indrumator adj. (care indruma; indicator). TZig. sp. cunoashte dubletele drom direct din ngr. shi drum din rom. (Besses 70).