DRUG drugi s. m. shi druguri s. n. 1. Bara de fier sau de lemn rotunda sau in muchii care se intrebuintzeaza la constructzii la ferecatul portzilor al ushilor al obloanelor etc.; ranga. Vor incerca zadarnic sa sparga usha cu drug de fier pe dinauntru. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 48. Ishi incerca sabia dind cu dinsa intrun drug de fier. ISPIRESCU L. 139. Trase zavorul [ushii] shi drugul de lemn care o inchidea. NEGRUZZI. S. I 157. ◊ Fig. Pescarii spun... K drugii dentuneric sau prabushit deodata K marea a pornit spre tzarmuri toata. D. BOTEZ P. O. 53. ◊ Expr. (Rar) A o tzine drug (inainte) = a nu se da batut a nu se lasa a tzine mortzish (la ceva). A se tzine drug (de ceva sau cineva) = a se tzine scai a nu se lasa (de ceva sau cineva). Popa... se tzine drug sal cunune cu fata lui. SEVASTOS la TDRG. ♦ (Invechit) Bucata mai lunga cilindrica dintrun metal pretzios; lingou. De ai o muma batrina shi sa trebuiasca sai copar masa cu drugi de aur spune voi faceo. NEGRUZZI S. III 314. 2. (In industria casnica) Fiecare dintre cele doua lemne groase sprijinite pe cite doua picioare care alcatuiesc patul sau trupul razboiului de tzesut. Cind sar tzese pinzan drum fara itze fara drug = niciodata. 3. Punct de broderie asemanator cu festonul prin care se obtzin pe cusatura linii pline.