DROB (I 1 II) drobi s. m. (I 2 3) droburi s. n. I. (De obicei determinat prin «de sare») Bucata mai mare de sare; bulgare. V. bolovan. Mosh Luca de tea intreba cineva... de ce trag caii asha de greu sa spui k aduci nishte drobi de sare de la Ocna. CREANGA A. 128. Trei iezi cucuietzi Usha mamii descuietzi K mama vaduce voua: Frunzen buze Lapten tzitze Drob de sare In spinare. id. P. 20. Drobul se plateshte o para oca. I. IONESCU P. 36. ♦ (Regional cu determinari) Bucata mare. K shi noi teom darui... La ispas Cun drob de cash. SHEZ. XXIII 114. 2. (Adesea determinat prin «de miel») Maruntaie de miel; mincare preparata din maruntaiele de miel invelite in prapor shi prajite in tava; (regional) cighir. Sa tai mielul ala al nostru shi sai mincam drobul. ISPIRESCU L. 66. Dar apoi cozonacii... shi placinta de drob! CARAGIALE O. II 341. ◊ (In comparatzii shi metafore) La fintina o baba zbircita drob shi uscata scindura turna apa intrun urcior. DELAVRANCEA T. 28. 3. Cutia teascului de vin. II. Arbust din familia leguminoaselor (Cytisus hirsutus).