DRIC dricuri s. n. I. 1. Scheletul unui car exclusiv rotzile shi loitrele. Ea calatorea intrun radvan care pe atunci era o larga cutie de lemn vopsit scobita rotund shi ashezata fara arcuri pe un dric cu patru roate ferecate. ODOBESCU S. I 161. ♦ Cantitatea care se poate incarca pe un dric de car. Conitza vash ruga pentru vrun dric de paie. STANOIU C. I. 62. 2. Car mortuar. Mergeam incet dupa dricul incarcat de coroane ce se legana shi ma gindeam la cel cemi fusese prieten. ANGHEL PR. 143. Acu nu de mult lot pe aceeashi cale shi tot catre acel locash mergea in tacere shi nebagat in seama fara steaguri fara tobe shi fara surle dricul modest in care erau ramashitzele paminteshti ale poetului Alexandrescu. GHICA S. A. 121. ◊ Expr. A fi pe dric = a fi pe sfirshite; (despre o actziune) a fi gata sa eshueze. II. Fig. Punct culminant al unui anotimp sau al unei actziuni care se desfashoara in timp; miez toi. Vilvataile shi jarul carpanului shi fagului au o putere tot asha de mare k a soarelui in dricul verii. SADOVEANU F. J. 367. Maistorul are nevoie de calfa tocmai acum toamna cind e dricul tirgurilor. POPOVICIBANATZEANU V. M. 41. Suflet de om nu se afla prin apropiere care sai sara intru ajutoriu la dricul nevoii. MARIAN O. II 166. Ma bucur shi eu cai tocmai in dricul iarmarocului. CREANGA P. 113.