dric n. pl. urĭ (vsl. drĕkŭ ceh. drik slovac drék trunchi; ung. derék trunchĭ mijlocu trupuluĭ. V. dereg 1). Suportu care sta podu caruluĭ saŭ carutzeĭ shi scoartzele. Carutza pe dricurĭ carutza simpla fara arcurĭ elastice. Mold. Trans. Punct central centru toĭ: aŭ savirshit minastirea in dricul orashuluĭ (Cost. 1 290) dricu veriĭ dricu ĭarmaroculuĭ. Munt. Patashca car funebru. A fi pe dric a fi aproape de moarte („a tzi se bate coliva’n pept”). V. grindeĭ.