Definitzia cu ID-ul 444716:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dric (drícuri) s. n. 1. Centru punct central. 2. Scheletul de sus al unui car. 3. Car mortuar. Origine incerta. Pare a proveni din mag. derék „centru” (Tiktin; Scriban; Gáldi Dict. 89) care ar fi cuvint identic cu tc. direk cf. direc. Cf. shi sb. drek „incarcatura unei carutze”. Der. dricar s. m. (functzionar de pompe funebre); dricar s. n. (Banat patura) din mag. derekal; dricala s. f. (Banat plapuma) cuvint identic cu cel anterior (cf. Gáldi Dict. 125); indrica vb. refl. (a se asheza peste) care DAR il deriva de la ridica shi Graur BL VI 154 de la sensul 2 atribuindui acceptzia de „a pune a asheza”.