DRIC s. n. (Mold.) Punct central; mijloc. Au sfirshitu manastirea cea mare in dricul orashului Ieshilor. M. COSTIN. Daca sa imple Italia in dricul imparatziei de lacuitori ... scotea cu sortzi casashi de pen orasha shi de pen sate shii muta la alte tzari. NCL I 46; cf. NCL I 39. ◊ (Ban.) Loc adj. De dric = esentzial important Cselé tréy pércz máy de drikla kredincziéy. BUITUL apud TEW. Etimologie: magh. dérék.