dric sn [At: M. COSTIN ap. GADEI 301/4 / V: drag ~ig / Pl: ~uri / E: mg dërék] 1 Platforma a carutzei sau a carului cu sau fara peretzii laterali. 2 (Is) ~ul de dinainte Parte (mai inalta) unde sta vizitiul. 3 (Is) ~ul de dinapoi Parte unde se pun obiectele de transportat. 4 SHasiu care sta trasura. 5 Cantitate care se poate transporta in dricul (1) carului. 6 (Reg) Parte a plugului de care e fixata roata. 7 (Reg) Lemn indoit la osia carului. 8 Vehicul special (tras de cai) pentru transportul persoanelor decedate Si: car funebru (mortuar) (reg) droaga (1). 9 (Fam; fig; ie) A fi pe ~ A fi grav bolnav. 10 (Fam; fig; iae) A fi pe moarte. 11 (Fam; fig; iae) A fi intro situatzie grea. 12 (Fam; fig; iae) A fi gata sa eshueze. 13 (Fam; d. oameni; ie) A fi k un cal de ~ A fi orgolios shi fara valoare. 14 (Inv) Talie. 15 (Inv) Punct central. 16 (Pop) Cea mai buna parte a unui teren cultivabil. 17 (Pop; fig) Punct culminant al unei actziuni care se desfashoara in timp Si: miez toi. 1820 (Pop; fig) Punct culminant al zilei al noptzii al unui anotimp Si: miez toi. 21 (Ban) Sfert (de dinapoi) dintrun animal. 22 (Trs) Capital (in bani).