DRES¹ dresuri s. n. I. Actziunea de a drege. 1. Reparare. Unde mai pui dresul casutzei shi altele. DUNAREANU CH. 23. Zidirile cele noua ce se fac shi dupa vreme dresurile caselor. GOLESCU I. 44. 2. Intreprindere a unei actziuni; p. ext. rinduire aranjare. ◊ (Mai ales in expr.) Ashi face dresurile = ashi aranja treburile. Fata imparatului ishi facu drsurile cum o invatzase tatal sau. ISPIRESCU L. 377. ♦ (Ironic) Falsificare. Dresuri in rezultatele statistice. I. IONESCU M. 16. II. (Concretizat) Ceea ce serveshte la realizarea actziunii de a drege. 1. (De obicei la pl.) Fard cosmetic. Chisele shi cutiutze cu dresuri shi cu mirodenii. GALACTION O. I 509. Scoate dintrun saculetz dresuri shi dai iute pe obraz shi dai pe sprincene shi dai pe buze. C. PETRESCU S. 145. Dresul sulimanul shi rumeneala cu care se vapsea... au tras largi shi adinci brazde pe obrajii ei. GHICA S. 65. ◊ Expr. Ashi pune (sau ashi da cu) dresuri = a se farda a se sulemeni. Au nu itzi e rushine Satzi dai cu dresuri shi sulemenele? TOMA C. V. 260. ♦ Leacuri. Am cunoscut noi cinstite jupine Iatzco un vraci leah care se lauda cu dresurile lui. SADOVEANU F. J. 421. 2. (La pl.) Mirodenii condimente. Ii pui dresuri [mincarii] merge nui pui arunco shi cinilor k nici ei no maninca. HOGASH DR. II 59. Varianta: (popular) dirés diresuri (SEVASTOS N. 290) s. n.