DREPTÁTE (rar) dreptatzi s. f. Principiu moral shi juridic care cere sa se dea fiecaruia ceea ce i se cuvine shi sa i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoashte drepturile fiecaruia shi de a acorda fiecaruia ceea ce i se cuvine. ◊ Loc. adv. Cu (sau dupa) dreptate = dupa lege cum se cuvine in mod just pe drept echitabil. Pe buna dreptate = pe drept cuvant in mod intemeiat. ◊ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate savarshita cuiva; a recunoashte dreptul cuiva intro chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi intemeiat in ceea ce spune sau in ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoashte k ceea ce spune sau face (cineva) este intemeiat indreptatzit just. ♦ (Pop.) Judecata. Din dreptatáte (inv. „dreptate” < drept + suf. atate).