DREGĂTÓR, dregători, s. m. (Învechit) Demnitar, înalt slujbaș, conducător al unui serviciu public, funcționar. După ce s-au dezmeticit oștenii și au întărit iarăși străjile, s-au putut veseli cu vin și danțuri și dregătorii măriei-sale. SADOVEANU, D. P. 12. Veșmintele sale-l arătau că este unul din nalții dregători ai bisericii bizantine. ODOBESCU, S. A. 136. ◊ (Azi cu sens ironic sau peiorativ) O, îi recunoștea pe toți: și acesta și acela și ceilalți... Toți dregători puternici, proprietari de latifundii, politiciani și diplomați! GALACTION, O. I 312. – Variantă: (regional) diregătór (RETEGANUL, P. II 22) s. m.