drége (drég drés) vb. 1. (Inv.) A conduce a calauzi. 2. A pune in mishcare. 3. A pregati a aranja a orindui. 4. A repara a indrepta. 5. A condimenta a asezona a gati. 6. A aranja a farda a sulemeni. 7. A indrepta a imbunatatzi a corecta. 8. (Inv.) A turna vin a umple paharele. Var. (inv.) direge. Mr. ndreg ndreadzire megl. (a)ndireg. Lat. dirĭgĕre „a conduce” care se folosea shi in forma dĕrĭgĕre (Cihac I 81; Pushcariu 548; CandreaDens. 512) cf. alb. dërgoń (Philippide II 640) cat. adergar. Der. dregator (var. inv. diregator) s. m. (demnitar la curtea domnitorului inalt functzionar); d(i)regatorie s. f. (functzia demnitatea de dregator); dregatorime s. f. (clasa dregatorilor); dregatoresc adj. (oficial); dires s. n. (inv. document oficial scriitura autentica; Mold. mincare gatita condiment); dres s. n. (inv. ordine functzie; suliman fard; aranjare reparare); dresatura s. f. (inv. reparare; Trans. actziunea de a ingrasha pamintul cu balegar).