DRAPÁ drapez vb. I. Tranz. 1. A impodobi a acoperi (o fereastra o usha o nisha etc.) cu o draperie; a acoperi (un perete o mobila etc.) cu o stofa dispusa artistic in cute mari. A drapa balcoanele unui edificiu. ▭ Un afet de tun drapat cu steaguri ieshi incet de pe poarta amfiteatrului. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 3/1. ◊ (Poetic) Drapaten purpura regeasca Sau infoiaten rochi de argint Sadin frunzosul labirint Facuta roze sanfloreasca. MACEDONSKI O. I 192. ◊ Fig. O eroi! caren trecutul de mariri va adumbrisetzi Atzi ajuns acum de moda de va scot din letopisetzi SHi cu voi drapindushi nula va citeaza totzi nerozii. EMINESCU O. I 149. ♦ A aranja o stofa in cute largi dispuse artistic. 2. A imbraca pe (cineva) cu un veshmint larg care cade in falduri; (in artele plastice) a infatzisha faldurile sau cutele largi ale unui veshmint (la o statuie sau la personajul unui tablou). Era intro rochie de batist alb care o drapa statuar. IBRAILEANU A. 144. Poarta o legatura enorma pe cap shi e drapat k un suveran african. CARAGIALE O. III 259. ◊ Refl. Se drapa co stofa indiana in galben sau in roshu. BART E. 100.