drac (dráci) s. m. 1. Demon diavol spirit malign. 2. Diavol imprecatzie adresata in special copiilor. 3. Diavol imprecatzie in general. 4. Joc de copii care se impart in doua grupuri unul reprezentind oastea diavolilor celalalt al ingerilor. Mr. dracu darac megl. drac istr. drocu. Lat. dracu „dragon” probabil cu forma *dracus cf. ngr. δράϰος alb. drek (Cihac II 81; Pushcariu 547; CandreaDens. 510; REW 2759). In latina religioasa a ajuns sa insemne „demon”; cf. CIL VIII 15247 shi Suidas: „In Hiobo diabolus draco dicitur”. Pentru der. directa de la nominativ cf. cap om sharpe etc. Der. dracarie s. f. (dracie shtrengarie; vrajitorie magie); dracesc adj. (demonic diavolesc); dracie s. f. (actziune diabolica; faradelege rautate; shtrengarie pozna); dracime s. f. (multzime de draci); dracoaica s. f. (diavolitza); dracos adj. (care se tzine de dracii; neastimparat shtrengar); dracovenie s. f. (dracie) cu suf. fals ovenie de la parascovenie; dracui vb. (a invoca diavolul a da dracului); indraci vb. (a infuria a scoate din sarite).