DÓSNIC A dosnici e adj. 1. (Despre locuri strazi cladiri etc.) Ashezat mai la o parte retras laturalnic ferit izolat. Fiind [peshtera] prea dosnica nu patrundea la ea nici o raza de soare. STANOIU C. I 153. Pe o scara acoperita strimta shi dosnica ieshiram in dosul minastirii. GALACTION O. I 570. Strada dosnica shi troienita de zapada era pustie. MACEDONSKI O. III 70. ◊ (Adverbial) [Iubirea] vom cauta deci so izgonim din acest palat Unde sa strecurat furishata dosnic Intro seara de bal. CAMIL PETRESCU T. III 340. 2. (Rar despre oameni) Ursuz retras tacut. Pe zi ce mergea sluga se arata tot mai dosnic fatza cu copilul asha incit bietul copil sta smirna. BOTA P. 6. Sint... unii oameni dosnici grei la vorba incit shi dracui ocoleshte. RETEGANUL P. III 28.