dósnic adj. Retras izolat indepartat. In expr. Dosnicu de catre Soare = Luna: „Mai bine eu k moi fa / Un dosnic de cata Soare. / Cat i umbla lumea mare / Pa mine nu mii aflare. / Cand i fi la rasarit / Moi intoarce la sfintzit” (Antologie 1980: 232). Din dos „spate” (< lat. podossum) + nic.